hai-hui


…Pentru ca, din cand in cand, ma mai distrez cu cate-un test marca hotcity.ro, iaca ce mi-a iesit  la acesta:))

Ai merita sa te mariti?
Ai scapat.

Nu o sa te mariti niciodata, felicitari. Vei putea veni acasa la orice ora si nu o sa fie nimeni sa te bata la cap vorbindu-ti. Sandvisurile vor fi in frigider unde le-ai lasat de dimineata. Camera single din hotelurile unde iti faci vacantele va fi toata numai a ta. Ai scapat de telefoane din partea familiei care sa iti spuna la multi ani si nimeni nu va trage de tine sa ciocnesti sampanie de revelion. Vei fi complet libera. Si toate astea, pentru ca meriti!

Anunțuri

Un prieten foarte bun mi-a dat acum mult timp melodia de mai jos; imi spunea s-o ascult sub pretextul „Hai sa te mai invat si pe tine ceva muzica:)”. Dupa ce i-am ascultat pe Kings of Leon, i-am multumit. Sunt faini rau pentru urechile mele, iar asta e melodia noastra preferata de la ei. Enjoy!

Versurile mi se par superbe şi ascult melodia asta ori de câte ori vreau să mă simt aproape de …cineva.

Când te macină și nu mai poți dormi întrebându-te dacă ai sau nu spirit latino, deschizi mozilla (sau, după caz, opera sau internet explorer), dai ctrl+ T, tastezi grăbit/ă http://www.hotcity.ro, dai click pe test și răspunzi la întrebările pe care ți le pun fetele (redactori hotcity). În nici 5 minute, te luminezi și ai răspunsul gata pregătit să-l împărtășești și altora:). Iată ce rezultat am avut eu:

Ai spirit latino?
Latino balcanic

Esti bine, pana nu citeste toata lumea Borges, poti sa iti incerci sansele intr-o telenovela. Principalul insa este sa lucrezi la eliberarea spiritului, prea te incurci in inhibitii. Iti sugeram sa incerci in fata oglinzii pe care ai lipit poza lui sa spui ‘Te omor!, Te omor!, Te omor!’. Iar cand il vezi poti izbucni in plans fara a fi capabila sa articulezi vreo explicatie. Si lasa naibii Descartes, nu vezi ca iti face rau?!

Da, ştiu.  Da…da. Nu încerca să mă contrazici sau să-mi scoţi ochii, înţeleg perfect ce vrei să-mi spui! …Mhm, da, ştiu, însă de acum…poate va fi altfel. Nu, nu o să mai fiu chiar aşa de ocupată. Sau, cel puţin, nu o să mai fiu la fel de al naibii de ocupată, stresată, cu cearcăne sub ochi [bine, dacă vrei să mă scoţi la o bere-2, nu te refuz]. Nici cafea nu mai beau de azi, promit! [Zecile de căni mai zac p-acolo, totuşi, pe undeva…]. Da, bate vântul prin frigider, dar nah…imaginează-ţi că a fost furtună p-aici de o lună şi ceva…mănânc mai des, promit! Da, da, îţi voi scrie mai des şi o să-ncerc să răresc ţigările. Altceva? Păi na, nu ştiu..sunt bine. Da, bine cât se poate de bine. Ştiu, da, ştiu…

V-aţi dat seama sper că fragmentul de mai sus e o posibilă scuză pentru toţi cei care ar avea ceva să-mi reproşeze legat de îndelungata mea absenţă, atât de pe blog, cât şi din viaţa socială. Mă plec în faţa voastră şi vă spun doar atât: „Da, ştiu. Promit însă…”. Nu ştiu cât de mult îmi pot îndeplini d-acum încolo promisiunile, dar poate că-mi va ieşi, iar voi nu veţi mai fi atât de dezamăgiţi de mine.

Precum am văzut şi pe alte câteva sute de bloguri, se pare că peste tot sunt studenţi fericiţi care spun că,  în sfârşit, sunt în vacanţă. Iată, astăzi ma alătur şi eu lor şi vă spun zâmbind: „S-a terminat sesiuneeeeeeeaaaaa! U-huuuu!”.

Lăsând totuşi la o parte entuziasmul meu absolut debordant şi carismatic, ţin să vă anunţ că am muuulte planuri aşa-zise de „vacanţă”, multe proiecte de luat în calcul şi eventual de desfăşurat, plus o predestinare într-ale muncitului  (da, dragii mei, situaţia se împute…trebuie să ne luăm un job…pam pam paaaam). Aşa că probabil voi avea multe să vă povestesc, să vă relatez, să mai iau în calcul şi acest pseudo-jurnal electronic– care, sinceră să fiu, mi-a dat numai bătăi de cap până acum. Ne vedem prin parcuri, pe la soare, prin sălile de teatru sau cinema, pe după colţurile gri (cum bine ziceau alţii) ale Bucureştiului. Da, aţi auzit bine, nu părăsim Bucureştiul nici vara asta! Urlete, trâmbiţe..da, ştiu, adorabil!

Acum vă las, da’ zău că ne revedem curând! Zic zău cu limba scoasă, uită-te să vezi dacă nu mă crezi!

Numai bine, pe curând! :)

Aşa sună editorialul Luminiţei Marcu, editorul coordonator al revistei Noua Literatură. Pentru început, trebuie să vă spun că îmi place foarte mult şi sunt foarte interesată atât de ceea ce înseamnă pe piaţa culturală românească întreagul concept al Noii Literaturi, cât şi revista în sine şi ceea ce propune, lună de lună, prin articolele sale- semnate fie de oameni/ români cunoscuţi şi foarte cunoscuţi în literatură şi artă, cât şi de masteranzi inteligenţi şi preocupaţi de fenomenul literar.

Iată cum Luminiţa Marcu propune în numărul recent apărut (21) al revistei cu pricina o provocare adresată cititorilor, scriitorilor, criticilor, bloggerilor, traducătorilor, redactorilor şi editorilor: o constituire a unei liste a cărţilor româneşti care le-au/ne-au plăcut, apărute în ultimii 20 de ani. Aşteaptă răspunsurile oneste şi argumentate, din partea tuturor, la adresa noua_literatura@ yahoo.com . O defineşte ca pe o încercare personală, asumându-şi eventualele riscuri, de clasificare a unor cărţi şi de alcătuire a unui top. Mai multe nu vă spun, puteţi afla, dacă prezintă pentru voi interes, de pe site-ul lor (http://www.noualiteratura.ro) sau din revista nou apărută, ce se găseşte la Humanitas, Cărtureşti, Muzeul Literaturii etc. Se pare că vor publica dintre răspunsuri, începând cu luna martie- însă nu ştiu pe ce criteriu le vor alege pentru publicare; probabil că pe cele mai serioase şi bine argumentate idei.

Mi s-a părut destul de interesantă provocarea şi mi-a dat de gândit: ce cărţi aş alege ca fiind cele mai bune- pe criteriu estetic, evident- din literatura română din ultimii 20 de ani? Deocamdată, nu am un răspuns clar; probabil că, dacă îl voi avea curând, în urma unor cugetări serioase :d, le voi scrie aici sau le voi trimite celor de la Noua Literatură, măcar ca experiment:). Încercaţi şi voi şi, dacă ştiţi ce listă aţi folosi, mi-ar plăcea s-o văd şi eu!:) Toate cele bune!:)

O să încep spunându-vă că mi-aş dori să fiu un student normal: să stau în cămin, să mă plâng de condiţiile sub orice critică din cămine, să stau numai prin pub-uri, să chiulesc mult şi voit etc etc. Dar …cred că rămân doar cu vorba: „Sunt studentă…nu am bani!”:)). Stau la o mătuşă şi pot să mă plâng de ce-mi face şi că nu ne împăcăm prea bine (ea- cu pretenţii de FBI, eu- cu pretenţii de rebelă şi independentă) dar…nu îşi are rostul. Îmi place să merg prin pub-uri, dar nu am timp…Chiulesc uneori- dar în interes de serviciu. Vreau să trăiesc studenţia aşa cum e ea:cu bune şi rele…şi ştiu că o s-o regret, aşa cum am regretat şi liceul (sau poate mai mult:p). Umblu uneori hai-hui şi asta pentru că vreau să pot observa fiecare aspect al vieţii…Fac de toate şi nimic…Mi-e teamă de prima sesiune…Vreau să mă mut…etc etc. DAR azi…

Mda…ziua a început cum nu se putea mai rău: puţine ore dormite. Mă trezesc eu, năucită, merg să beau un strop de cafea (I am simply addicted:D) şi…constat că e prea târziu şi pentru a mă apropia de cană. Mă îmbrac grăbită şi pornesc la drum..e încă răcoare afară şi mă indispune să mă trezesc devreme. Ajung la metrou şi constat că nu mai am abonament: schimbare de plan…trebuie să o iau spre unirii neapărat şi să-mi fac unul nou! Nu de alta dar, conform calculelor mele, ies mai bine dacă îmi iau totuşi abonament până să luăm vacanţă:p. Zis şi făcut: mă pomenesc în faţa casei de bilete, alături de încă vreo 5-6 studenţi( e bine faţă de altadată:d)..Plec cu treaba rezolvată de la metrou şi o iau încet spre Universitate..evident, constat că sunt în întârziere: nu mai are rost să intru la cursul de Psihologia Educaţiei..oricum nu mai găsesc loc:p şi nici nu mă atrag acele ore..Mă întorc şi o merg încet până dau de o cafenea…intru, imi comand o cafea şi încep să citesc pentru seminarul de Literatură universală de joi..mda…Dante…frumos! Ţin şi acum minte că proful meu de română din liceu (Săru-mâna, domnule Tony…respectele mele ptr baza de literatură pe care mi-aţi, ne-aţi oferit-o:p) ne pusese să învăţăm versuri din Dante în italiană…deşi nu înţelegeam ce învăţam decât dacă aveam traducerea la îndemână, îmi prinsese ff bine. Mă rog, nu ştiu cât de des am spus asta până acum, dar am o adevărată pasiune pentru a citi o carte bună într-o cafenea, cu ţigările lângă mine..mi se pare de-a dreptul boem, sublim etc. Până să mă apuc eu bine de cafea şi citit, timpul zbura nebun: se făcuse 11.30 şi, dacă nu plecam imediat, riscam să pierd cursul de la 12- şi nu se putea admite!:) Am ajuns în sfârşit la timp…:d…a fost destul de interesant şi nu am cum să recunosc că nu regret că am ales să rămân la facultatea asta, care sper că-mi va pune baze solide în ceea ce priveşte cultura generală. Poate că totuşi am să mai dau la regie …dar, până atunci, fac ceva nu numai interesant, ci şi absolut util şi frumos:). Prin pauze am apucat să ne lamentăm că avem multe de făcut- iar eu adaug:”O da, Voncu ne aşteaptă eseurile…şi eu mai am pe cap şi materialele pentru ziar..” (da, asta am uitat să vă spun pănâ acum: scriu la un ziar:d). Ce am făcut când am plecat de la facultate…nu mai are rost să vă spun…poate altădată:). Până una-alta, am treabă…multă-multă…aşa că vă părăsesc acum şi fug…în neant:p.