Da, ştiu.  Da…da. Nu încerca să mă contrazici sau să-mi scoţi ochii, înţeleg perfect ce vrei să-mi spui! …Mhm, da, ştiu, însă de acum…poate va fi altfel. Nu, nu o să mai fiu chiar aşa de ocupată. Sau, cel puţin, nu o să mai fiu la fel de al naibii de ocupată, stresată, cu cearcăne sub ochi [bine, dacă vrei să mă scoţi la o bere-2, nu te refuz]. Nici cafea nu mai beau de azi, promit! [Zecile de căni mai zac p-acolo, totuşi, pe undeva…]. Da, bate vântul prin frigider, dar nah…imaginează-ţi că a fost furtună p-aici de o lună şi ceva…mănânc mai des, promit! Da, da, îţi voi scrie mai des şi o să-ncerc să răresc ţigările. Altceva? Păi na, nu ştiu..sunt bine. Da, bine cât se poate de bine. Ştiu, da, ştiu…

V-aţi dat seama sper că fragmentul de mai sus e o posibilă scuză pentru toţi cei care ar avea ceva să-mi reproşeze legat de îndelungata mea absenţă, atât de pe blog, cât şi din viaţa socială. Mă plec în faţa voastră şi vă spun doar atât: „Da, ştiu. Promit însă…”. Nu ştiu cât de mult îmi pot îndeplini d-acum încolo promisiunile, dar poate că-mi va ieşi, iar voi nu veţi mai fi atât de dezamăgiţi de mine.

Precum am văzut şi pe alte câteva sute de bloguri, se pare că peste tot sunt studenţi fericiţi care spun că,  în sfârşit, sunt în vacanţă. Iată, astăzi ma alătur şi eu lor şi vă spun zâmbind: „S-a terminat sesiuneeeeeeeaaaaa! U-huuuu!”.

Lăsând totuşi la o parte entuziasmul meu absolut debordant şi carismatic, ţin să vă anunţ că am muuulte planuri aşa-zise de „vacanţă”, multe proiecte de luat în calcul şi eventual de desfăşurat, plus o predestinare într-ale muncitului  (da, dragii mei, situaţia se împute…trebuie să ne luăm un job…pam pam paaaam). Aşa că probabil voi avea multe să vă povestesc, să vă relatez, să mai iau în calcul şi acest pseudo-jurnal electronic– care, sinceră să fiu, mi-a dat numai bătăi de cap până acum. Ne vedem prin parcuri, pe la soare, prin sălile de teatru sau cinema, pe după colţurile gri (cum bine ziceau alţii) ale Bucureştiului. Da, aţi auzit bine, nu părăsim Bucureştiul nici vara asta! Urlete, trâmbiţe..da, ştiu, adorabil!

Acum vă las, da’ zău că ne revedem curând! Zic zău cu limba scoasă, uită-te să vezi dacă nu mă crezi!

Numai bine, pe curând! :)