…Pentru ca, din cand in cand, ma mai distrez cu cate-un test marca hotcity.ro, iaca ce mi-a iesit  la acesta:))

Ai merita sa te mariti?
Ai scapat.

Nu o sa te mariti niciodata, felicitari. Vei putea veni acasa la orice ora si nu o sa fie nimeni sa te bata la cap vorbindu-ti. Sandvisurile vor fi in frigider unde le-ai lasat de dimineata. Camera single din hotelurile unde iti faci vacantele va fi toata numai a ta. Ai scapat de telefoane din partea familiei care sa iti spuna la multi ani si nimeni nu va trage de tine sa ciocnesti sampanie de revelion. Vei fi complet libera. Si toate astea, pentru ca meriti!

Anunțuri

Am primit acum câteva săptămâni o leapşa de la Cristina, prietena şi vecina mea de blogging. Cu ruşine, încep să o tastez abia acum. Din câte am înţeles de la ea, ar trebui să vă spun o mică poveste despre unul dintre profii care au văzut ceva în mine şi au încercat, din răsputeri, să mă formeze şi să mă încurajeze să-mi dezvolt aptitudinile. Un prof pe care, să zicem, mi-ar plăcea să-l văd la Gala Premiilor în Educaţie.

E destul de greu să mă gândesc la o singură poveste şi la un singur profesor; şi asta pentru că au fost mulţi de la care am învăţat ceva (bine, cred eu), mulţi care m-au sprijinit atunci când am avut nevoie sau au „tras” de mine, spunându-mi că pot mai mult.

Voi alege totuşi o secvenţă mai recentă; secvenţă care, în acel moment, ştiu că-mi dăduse multă încredere în mine şi speranţe că eu într-adevăr sunt/ voi fi mai mult… Haideţi să mergem împreună înapoi acum 4 ani, într-un orăşel din sud-estul ţării, la un colegiu pe care l-am frecventat mult timp. Se făcea că aveam ora de engleză şi diriga mă anunţă că trebuie să mă duc urgent la cancelarie. Bineînţeles, nu înţelegeam ce se întâmplase. Când am întrebat, mi s-a spus: „Te aşteaptă acolo doamna profesoară de franceză.”. Numai că, atunci când am ajuns la acea mult-temută cameră a profesorilor, nu mă aştepta profesoara mea de franceză, ci o altă doamnă care preda această limbă în liceul nostru. O ştiam din vedere, ştiam şi că se ocupă cu multe activităţi extraşcolare. Când m-a văzut, şi mai ales când mi-a citit nedumerirea în ochi, a zâmbit, s-a prezentat şi mi-a spus simplu: „Îmi place de tine. Te-am mai urmărit în diferite contexte şi aş avea nevoie de tine. Vom avea un spectacol într-o săptămână, dedicat contesei de Noailles, născută prinţesa Brâncoveanu. Vreau să-l prezinţi tu, probă cu probă, şi să reciţi pe parcurs şi câteva poezii de această autoare. Totul în franceză.”

Trebuie să vă spun că eu nu eram considerată o vorbitoare excelentă de franceză, iar propunerea mă uimea şi mă măgulea. Nu ştiam dacă aş face faţă (mai ales publicului) şi i-am spus asta. Profesoara despre care vă povestesc mi-a zâmbit şi mi-a spus că sunt omul potrivit pentru sarcina aceea.

Timp de o săptămână, zi de zi, după ore, mergeam într-o sală goală de clasă şi repetam, împreună cu acea minunată profesoară. Acel spectacol a ieşit foarte bine, iar eu n-am scos nici măcar o bâlbă. Zâmbeam tot timpul şi mă simţeam foarte bine în pielea mea. Pentru acele momente şi pentru încrederea pe care a avut-o în mine, o să-i fiu mereu recunoscătoare.

Povestea mea se termină aici.

Un prieten foarte bun mi-a dat acum mult timp melodia de mai jos; imi spunea s-o ascult sub pretextul „Hai sa te mai invat si pe tine ceva muzica:)”. Dupa ce i-am ascultat pe Kings of Leon, i-am multumit. Sunt faini rau pentru urechile mele, iar asta e melodia noastra preferata de la ei. Enjoy!

Versurile mi se par superbe şi ascult melodia asta ori de câte ori vreau să mă simt aproape de …cineva.

Când te macină și nu mai poți dormi întrebându-te dacă ai sau nu spirit latino, deschizi mozilla (sau, după caz, opera sau internet explorer), dai ctrl+ T, tastezi grăbit/ă http://www.hotcity.ro, dai click pe test și răspunzi la întrebările pe care ți le pun fetele (redactori hotcity). În nici 5 minute, te luminezi și ai răspunsul gata pregătit să-l împărtășești și altora:). Iată ce rezultat am avut eu:

Ai spirit latino?
Latino balcanic

Esti bine, pana nu citeste toata lumea Borges, poti sa iti incerci sansele intr-o telenovela. Principalul insa este sa lucrezi la eliberarea spiritului, prea te incurci in inhibitii. Iti sugeram sa incerci in fata oglinzii pe care ai lipit poza lui sa spui ‘Te omor!, Te omor!, Te omor!’. Iar cand il vezi poti izbucni in plans fara a fi capabila sa articulezi vreo explicatie. Si lasa naibii Descartes, nu vezi ca iti face rau?!

Da, ştiu.  Da…da. Nu încerca să mă contrazici sau să-mi scoţi ochii, înţeleg perfect ce vrei să-mi spui! …Mhm, da, ştiu, însă de acum…poate va fi altfel. Nu, nu o să mai fiu chiar aşa de ocupată. Sau, cel puţin, nu o să mai fiu la fel de al naibii de ocupată, stresată, cu cearcăne sub ochi [bine, dacă vrei să mă scoţi la o bere-2, nu te refuz]. Nici cafea nu mai beau de azi, promit! [Zecile de căni mai zac p-acolo, totuşi, pe undeva…]. Da, bate vântul prin frigider, dar nah…imaginează-ţi că a fost furtună p-aici de o lună şi ceva…mănânc mai des, promit! Da, da, îţi voi scrie mai des şi o să-ncerc să răresc ţigările. Altceva? Păi na, nu ştiu..sunt bine. Da, bine cât se poate de bine. Ştiu, da, ştiu…

V-aţi dat seama sper că fragmentul de mai sus e o posibilă scuză pentru toţi cei care ar avea ceva să-mi reproşeze legat de îndelungata mea absenţă, atât de pe blog, cât şi din viaţa socială. Mă plec în faţa voastră şi vă spun doar atât: „Da, ştiu. Promit însă…”. Nu ştiu cât de mult îmi pot îndeplini d-acum încolo promisiunile, dar poate că-mi va ieşi, iar voi nu veţi mai fi atât de dezamăgiţi de mine.

Precum am văzut şi pe alte câteva sute de bloguri, se pare că peste tot sunt studenţi fericiţi care spun că,  în sfârşit, sunt în vacanţă. Iată, astăzi ma alătur şi eu lor şi vă spun zâmbind: „S-a terminat sesiuneeeeeeeaaaaa! U-huuuu!”.

Lăsând totuşi la o parte entuziasmul meu absolut debordant şi carismatic, ţin să vă anunţ că am muuulte planuri aşa-zise de „vacanţă”, multe proiecte de luat în calcul şi eventual de desfăşurat, plus o predestinare într-ale muncitului  (da, dragii mei, situaţia se împute…trebuie să ne luăm un job…pam pam paaaam). Aşa că probabil voi avea multe să vă povestesc, să vă relatez, să mai iau în calcul şi acest pseudo-jurnal electronic– care, sinceră să fiu, mi-a dat numai bătăi de cap până acum. Ne vedem prin parcuri, pe la soare, prin sălile de teatru sau cinema, pe după colţurile gri (cum bine ziceau alţii) ale Bucureştiului. Da, aţi auzit bine, nu părăsim Bucureştiul nici vara asta! Urlete, trâmbiţe..da, ştiu, adorabil!

Acum vă las, da’ zău că ne revedem curând! Zic zău cu limba scoasă, uită-te să vezi dacă nu mă crezi!

Numai bine, pe curând! :)

Aşa sună editorialul Luminiţei Marcu, editorul coordonator al revistei Noua Literatură. Pentru început, trebuie să vă spun că îmi place foarte mult şi sunt foarte interesată atât de ceea ce înseamnă pe piaţa culturală românească întreagul concept al Noii Literaturi, cât şi revista în sine şi ceea ce propune, lună de lună, prin articolele sale- semnate fie de oameni/ români cunoscuţi şi foarte cunoscuţi în literatură şi artă, cât şi de masteranzi inteligenţi şi preocupaţi de fenomenul literar.

Iată cum Luminiţa Marcu propune în numărul recent apărut (21) al revistei cu pricina o provocare adresată cititorilor, scriitorilor, criticilor, bloggerilor, traducătorilor, redactorilor şi editorilor: o constituire a unei liste a cărţilor româneşti care le-au/ne-au plăcut, apărute în ultimii 20 de ani. Aşteaptă răspunsurile oneste şi argumentate, din partea tuturor, la adresa noua_literatura@ yahoo.com . O defineşte ca pe o încercare personală, asumându-şi eventualele riscuri, de clasificare a unor cărţi şi de alcătuire a unui top. Mai multe nu vă spun, puteţi afla, dacă prezintă pentru voi interes, de pe site-ul lor (http://www.noualiteratura.ro) sau din revista nou apărută, ce se găseşte la Humanitas, Cărtureşti, Muzeul Literaturii etc. Se pare că vor publica dintre răspunsuri, începând cu luna martie- însă nu ştiu pe ce criteriu le vor alege pentru publicare; probabil că pe cele mai serioase şi bine argumentate idei.

Mi s-a părut destul de interesantă provocarea şi mi-a dat de gândit: ce cărţi aş alege ca fiind cele mai bune- pe criteriu estetic, evident- din literatura română din ultimii 20 de ani? Deocamdată, nu am un răspuns clar; probabil că, dacă îl voi avea curând, în urma unor cugetări serioase :d, le voi scrie aici sau le voi trimite celor de la Noua Literatură, măcar ca experiment:). Încercaţi şi voi şi, dacă ştiţi ce listă aţi folosi, mi-ar plăcea s-o văd şi eu!:) Toate cele bune!:)